... de la lume adunate si-napoi la lume date…
-obiceiuri si traditii la botez-
Botezul la crestini este unul dintre
cele mai importante momente din viata, prilej de sarbatoare odata cu intrarea
micutului in randul celor absolviti de pacate (cele originare, caci in
cazul unui prunc nu se poate vorbi despre altfel de pacate).
Sfanta Taina a Botezului se savarseste doar in biserica,
dupa canoanele bisericesti, in primele 40 de zile de viata ale micutului,
in orice zi, insa de preferat in zile de sarbatoare, dupa Sfanta Liturghie.
Cu aceasta ocazie, in jurul micutului se invart mai multe personaje, fiecare avand rolul sau pe parcursul desfasurarii ritualului.
Primul personaj, moasa (dupa traditie
persoana care a asistat la venirea pe lume a micutului, insa in zilele
noastre o persoana apropiata familiei), este cea care duce copilul la
biserica.
In cazul in care mamei - lauza - nu i s-a facut molifta, aceasta este
inlocuita de moasa, caci ea nu poate asista la slujba de botez.
Copilul este imbracat in hainutele aduse de moasa si adus la biserica
de ea, dupa care il preda nasei.
Nasa, parintele spiritual al copilului
si calauziorul sau in viata crestina si nu numai, este cea care se ocupa
de impodobirea lumanarii de botez cu flori si panglica roz sau bleu dupa
caz.
Lumanarea de la botez se pastreaza cu grija, caci are un rol ocrotitor
asupra copilului. Aceasta se aprinde de cate ori este nevoie, cand copilul
nu se simte bine, pentru a alunga raul din preajma lui.
Tot nasa va prinde in pieptul martorilor la botez cruciulite legate cu
panglica de aceeasi culoare cu cea de la lumanare.
Nasa este cea care il inmaneaza preotului care il scufunda
pe bebelus in cristelnita cu apa (sfintita in prima parte a slujbei) in
care s-au pus flori, busuioc sfintit, banuti si o bucatica din fasa cu
care se infasoara copilul.
Ritualul botezului simbolizeaza moartea si invierea intru Iisus Hristos, prin scufundare in apa (moartea simbolica in viata pagana) si iesirea la suprafata (invierea in noua religie calauzitoare). Scufundarea in apa se face de trei ori in numele Sfintei Treimi, temelia Bisericii Crestine.
Dupa ce este scufundat in apa sfintita, bebelusul este scos intr-o panza necusuta si uns de catre preot cu mir in semnul crucii, pe frunte, pe piept, pe talpi si manute.
Fasa cu care se va lega copilul nu trebuie sa fie nici prea scurta, dar nici prea lunga, avand o mare importanta caci de lungimea ei depinde cat de devreme sau tarziu se va casatori copilul.
Dupa ce a fost miruit, nasa il preia pe micut si il imbraca in trusoul pregatit de ea dupa care il da iarasi preotului care il inchina la icoanele din biserica, iar daca este baietel, intra cu el si in altar.
Dupa terminarea ceremoniei botezului, nasa duce copilul acasa si il da peste prag mamei si spune: “ne-ai dat un pagan si ti-am adus un crestin!”
Se spune ca dupa ce este botezat, copilul este mai linistit si este ferit de rele.
In ziua urmatoare botezului, nasa este cea care il va
imbaia pe micut, in apa cu flori, busuioc sfintit de la biserica si un
banut de aur (sau un alt obiect de aur) pentru a-l feri de rele si pentru
ca belsugul sa nu lipseasca din viata sa si apoi il unge iarasi cu mir.
Apa de la scalda se arunca la radacina unui copac astfel incat sa nu existe
posibilitatea ca cineva sa calce peste apa sfintita.
In timpul scaldei ritualice, in care nasa o invata pe mamica, se aprinde
din nou lumanarea de la botez si apoi se stinge de grinda, desenand pe
grinda cu fum semnul crucii.